Premiul Nobel pentru Medicină 2026: optogenetica, metoda care controlează neuronii cu lumină

Pe 5 octombrie 2026, Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska a anunțat laureații Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină: Karl Deisseroth (Howard Hughes Medical Institute și Universitatea Stanford, SUA), Peter Hegemann (Universitatea Humboldt din Berlin, Germania) și Georg Nagel (Universitatea din Würzburg, Germania). Premiul a fost acordat „pentru descoperirile lor privind canalele ionice activate de lumină și optogenetica”.

De la o algă la creier

Totul a pornit de la o întrebare: cum reușește alga unicelulară Chlamydomonas să reacționeze atât de repede la lumină? La începutul anilor 1990, Peter Hegemann, la Institutul Max Planck de Biochimie din Martinsried, a propus că o singură proteină ar putea atât să capteze lumina, cât și să funcționeze ca un canal pentru ioni.

Împreună cu Georg Nagel, de la Institutul Max Planck de Biofizică din Frankfurt, a confirmat ipoteza la începutul anilor 2000. Proteinele numite channelrhodopsină-1 și channelrhodopsină-2 se deschid când sunt luminate și lasă ionii să treacă, generând un semnal electric. Introduse în alte celule, inclusiv în celule umane, le făceau sensibile la lumină.

Karl Deisseroth, la Stanford, a introdus gena channelrhodopsinei-2 în neuroni de șobolan crescuți în laborator și, în 2005, a arătat că lumina albastră declanșează semnale nervoase. În 2007, echipa sa a obținut același efect în creierul unor șoareci vii. Metoda a primit numele de optogenetică.

De ce contează

Optogenetica le permite cercetătorilor să activeze sau să oprească tipuri precise de neuroni și să vadă ce rol au. Astfel au fost identificate circuite nervoase implicate în durere, sete, recompensă, atenție și memorie. Potrivit Comitetului Nobel, metoda a adus o mai bună înțelegere a unor boli precum depresia, anxietatea, schizofrenia, boala Alzheimer și boala Parkinson.

Ce înseamnă pentru pacienți acum

Optogenetica este, în primul rând, un instrument de cercetare. Utilizarea ca tratament se află abia la primii pași, în studii clinice. La persoane care și-au pierdut vederea din cauza retinitei pigmentare, cercetătorii introduc în retină o proteină asemănătoare channelrhodopsinei. Într-un caz publicat în 2021 în Nature Medicine, un pacient care purta ochelari speciali ce emit lumină a putut percepe, localiza și atinge obiecte. Se studiază și o posibilă utilizare în implanturile cohleare.

Nu se cunosc încă siguranța și eficacitatea pe termen lung și nici câți pacienți ar putea beneficia. Dacă aveți o boală a retinei sau o boală neurologică, discutați cu medicul dvs. despre studiile clinice disponibile.